In 1950, Ithiel de Sola Pool (MIT) si Manfred Kochen (IBM) si-au propus sa demonstreze matematic teoria. Chiar daca ei au reusit sa simplifice si sa concentreze problema intr-un text matematic (dat fiind un set N de oameni, care este probabilitatea ca fiecare membru din cei N sa se conecteze cu alt membru prin k1,k2,kn legaturi), dupa 20 de ani nu reusisera sa rezolve problema. In 1967, un sociolog american Stanley Milgram a propus o noua idee de a testa problema pe care a denumit-o “the small-world problem.” – „Maruntul – problema lumii’. A luat aleator persoane din partea de vest a USA care au fost puse sa trimita pachete catre un strain din Massachusetts.

Expeditorii stiau numele destinatarului, profesia si localizarea generala. Au fost instruiti sa trimita pachetul unei persoane pe care o cunosteau pe numele mic (conexiune directa – k1) la care se gandeau ei ca ar fi persoana cu probabilitatea cea mai mare sa cunoasca destinatarul personal. In caz ca nu, prietenul respectiv trebuia sa procedeze la fel, pana cand pachetul era inmanat personal destinatarului tinta.Desi participantii se asteptau ca „lantul” sa includa sute de intermediari, le-a luat in medie intre 5-7 intermediari sa trimita pachetul pentru fiecare membru din  populatia initiala, aleasa aleator. Descoperirea lui Milgram a fost publicata in Psychology Today si a inspirat fraza „six degrees of separation”.

Compozitorul John Guare a facut ideea populara si fraza cand a ales pentru cantecul sau titlul respectiv in 1990.  Desi descoperirile lui Milgram au fost intrerupte  dupa ce s-a aflat ca si-a bazat concluziile pe un numar foarte mic de pachete trimise, conceptul a fost acceptat ca notiune in cultura pop, dupa ce Brett C. Tjaden a publicat un joc de calculator pe website-ul Universitatii din Virginia, bazat pe ideea „the small-world problem”. Tjaden folosise o baza de date video online (IMDB) ca sa documenteze conexiunile dintre diferiti actori. Time Magazine a denumit site-ul lui „Oraculul din Bacon, Virginia” unul din cele mai bune website-uri din 1996.

In 2001, Duncan Watts, un professor la Universitatea Columbia si-a continuat propriile cercetari asupra fenomenului si a recreat experimentul pe internet. Watts a utilizat e-mailul pe post de „pachet” si surprinzator, dupa ce a analizat 48000 expeditori si 19 destinatari, in 157 tari, Watts a gasit ca numarul mediu de intermediari a fost intr-adevar, sase.  Cercetarile lui Watts si noua era a computerelor si informatiei, a dat de gandit si a  pus cateva intrebari legate de conceptul „six degrees of separation” in diverse domenii cum ar fi transmiterea bolilor, comunicare corporate si circuite integrate.

Acum gandeste-te, ce a adus internetul din punctul de vedere al conceptului? A redus numarul de „pasi” pana la aflarea informatiei finale, relevante. Poate ca ar fi cazul sa-l integrezi in campaniile tale de marketing si sa incerci varianta web/customer centrica si sa vezi ce rezultate poti obtine.